Pe 6 martie 2018, sărbătorim Ziua Europeană a Vorbirii și a Terapiilor de Limbaj. Scopul acestei zile este ca oamenii să afle cât mai multe lucruri despre tulburările de comunicare, efectele lor asupra sănătății umane, drepturile pacienților care suferă de aceste tulburări, cât și modalitățile prin care pot fi ajutați. Tema anului 2018 este Comunicarea augmentativă și alternativă (AAC). Așadar, ce este AAC?
Comunicarea augmentativă și alternativă (AAC – Augmentative and Alternative Communication) reprezintă totalitatea metodelor de comunicare menite să ajute sau să înlocuiască vorbirea și scrierea atunci când acestea sunt afectate. Oamenii pot avea aceste dificultăți de comunicare din cauza unei boli prezente toată viața, precum paralizia cerebrală, tulburarea intelectuală sau tulburările din spectrul autismului. Tulburările de vorbire pot fi cauzate și de accidente vasculare, leziuni cerebrale sau boala Parkinson.
Cu toții folosim AAC atunci când gesticulăm, scriem sau ne folosim expresiile faciale. Însă indivizii cu deficit sau lipsă totală a vorbirii și/sau scrierii au nevoie de ele pentru că reprezintă principala metodă de comunicare pe care o pot folosi. Cu cât tulburarea de vorbire este mai severă, cu atât persoana va avea nevoie de mai multe mijloace și tehnici augmentative, pentru a potența comunicarea. Când vorbirea lipsește complet și se apelează la simboluri gestuale sau pictografice, avem de-a face cu comunicarea alternativă, ca singura modalitate de interacțiune prin coduri.
Selecția și implementarea sistemului de comunicare alternativă se realizează în urma unei evaluări în cadrul unei echipe multidisciplinare (psiholog, fizioterapeut, logoped, asistent social, familie), având în vedere diagnosticul utilizatorului (întârziere în dezvoltare în aria comunicării, deficiență de auz, deficiență mintală, autism, paralizie cerebrală, afazie, etc. Selectarea unui sistem de comunicare augmentativ sau alternativ trebuie să țină cont de abilitatea motorie, cognitivă și senzorială ale fiecărei persoane în parte.
Metodele folosite în AAC pot fi:
- metode simple: expresii faciale, fixarea cu privirea, gesturi, semne, vocalizări, alfabetul manual, etc.)
- – metode susţinute tehnic: simboluri, fotografii, cărţi cu simboluri, programe speciale pentru computer, dispozitive electronice de redare a vorbirii, table tablete cu simboluri ce redau vorbirea, etc.
Ca domeniu de cercetare, comunicarea augmentativă s-a impus, întâi în Marea Britanie, și apoi America de Nord spre sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80, după ce la mijlocul deceniului al VIII-lea, li s-a acordat prin lege tuturor copiilor deficienti accesul la o formă de educație.
O etapă intermediară de limbaj augmentativ care s-a dezvoltat a fost comunicarea totală, care privea folosirea simultană a semnelor gestual-manuale și a cuvintelor, precum și tehnicile de învățare pentru producerea acestora. De asemenea, terapia copiilor cu autism a introdus folosirea unor planșe cu simboluri grafice, care s-au generalizat ca mijloc de comunicare pentru toți deficienții cu tulburări severe de învățare.
Evoluția spectaculoasă a comunicării electronice a rezultat în utilizarea, din anii ’90, a computerelor și a sintetizatoarelor vocale. Comunicarea augmentativă va avea întotdeauna ca obiectiv recuperarea în cea mai mare măsură a limbajului oral.
Pe plan mondial cele mai cunoscute şi utilizate sisteme simbolistice de comunicare augmentativă/alternativă sunt: Benesh, Blissymbol, sistemul de mişcare – notare Eshkol- Waschmann, HamNoSys, Laban și sistemul de semne Page Corman Sutton.
www.timlogo.ro – cea mai mare platformă digitală de logopedie din România susține Ziua Europeană a Vorbirii și a Terapiilor de Limbaj 2018.
