Cea mai mare platformă de logopedie din România.
Orice afectare a limbajului ar putea influența și calitatea operațiilor gândirii, relațiilor cu cei din jur și structurării personalității copilului. De aceea, cunoașterea a cât mai multe lucruri despre tulburările de limbaj este vitală și reprezintă un prim pas spre a vă ajuta copilul. Mai jos găsiți clasificarea tulburărilor de limbaj.
Mai jos găsiți și varianta pentru print a infograficului în două dimensiuni:
Auzul are un rol foarte important în dezvoltarea copiilor. Aproximativ o treime dintre copiii cu vârsta până la 18 ani suferă de afecțiuni ale urechii, asociate cu diferite grade de pierdere a auzului. Dacă deficiența de auz nu este detectată la timp, pot apărea întârzieri în dezvoltarea limbajului, sau chiar lipsa completă a acestuia. De aceea, medicii recomandă ca auzul fiecărui copil să fie testat încă din primele luni de viață.
Dislalia este cea mai des întâlnită tulburare de limbaj în rândul copiilor: afectează 10-15% din populația de vârstă preșcolară și un procent de 5–6% din populația școlară. Continuă lectura „Dislalia”
Din acest motiv a luat naștere TIMLOGO – platforma educațională ce îmbină cu succes metodele și pașii terapiei logopedice clasice, cu stilul dinamic și interactiv al softurilor educaționale.
Platforma TIMLOGO nu înlocuiește intervenția specialistului logoped, ci o completează, permițându-i acestuia să diversifice activitățile din cabinet sau chiar să reia anumite exerciții, sub o altă formă.
Încă de la accesarea unui modul din platforma TIMLOGO, se pot observa beneficiile pe care aceasta ni le oferă:
Alegerea unui cadru natural de desfășurare a acțiunii – pădurea – și a personajelor din rândul animalelor, creează o atmosferă prietenoasă și foarte apropiată de lumea copilăriei, în care este bine dezvoltat interesul pentru animale și natură, în general.
Pe de altă parte, în celelalte activități în care nu există butoane de autovalidare, utilizatorul primește feedback permanent, în funcție de alegerea făcută de acesta.
Platforma TIMLOGO este prietenoasă, intuitivă și oferă utilizatorilor posibilitatea de a învăța prin joc sau prin alte activități interactive, motiv pentru care reprezintă un instrument important în activitatea de terapie a limbajului pe care specialistul o desfășoară în cabinet, dar și în activitatea de consolidare, pe care pacientul o continuă acasă.
Mai multe detalii despre platforma logopedică Timlogo găsești aici –> Descoperă cea mai mare platformă de logopedie din România – TIMLOGO
Lumea în care trăim se schimbă încontinuu cu o viteză remarcabilă. Pentru a supraviețui, trebuie să ne adaptăm. Una dintre caracteristicile prezentului este că oamenii vorbesc din ce în ce mai multe limbi și, poate cel mai important, copiii le urmează exemplul. Începând cu vârste foarte fragede, aceștia învață să comunice nu doar în limba maternă.
Spre deosebire de copiii cu o dezvoltare normală, părinții copiilor cu tulburări de limbaj sunt sfătuiți de specialiști să le îndrepte atenția micuților către o singură limbă, chiar și atunci când aceștia au nevoie să învețe două pentru a comunica eficient în viața de zi cu zi.
Vestea bună este că încep să apară din ce în ce mai multe cercetări despre copii cu o varietate de dificultăți de limbaj, care sunt expuși mai multor limbi. Majoritatea dintre ele vizează copiii cu deficiență de limbaj specifică (Specific Language Impairment), care au dificultăți de limbaj, dar nu au alte probleme de dezvoltare (funcțiile motorii, cognitive sau sociale funcționează în parametri normali). Unele studii abordează și copiii bilingvi cu sindromul Down sau cei care suferă de autism, dar acelea sunt cazuri mai speciale, care merită o discuție separată. În urma acestor cercetări s-au stabilit două tipuri de copii bilingvi:
– Bilingvi simultani: copii care învață două limbi înainte de a împlini vârsta de 3 ani;
– Bilingvi secvențiali: copii care învață o a doua limbă după ce prima este deja bine stăpânită (în general acest lucru are loc după vârsta de 3 ani);
O altă caracteristică regăsită în studii este influența tipului de limbaj la care este expus copilul, și anume:
– Limba majoritară: se referă la limba vorbită de majoritatea oamenilor din regiunea în care trăiește micuțul;
– Limba minoritară: se referă la o limbă străină vorbită de o minoritate a populației;
Bilingvismul și tulburările de vorbire
Studiile îi compară pe copiii bilingvi sau monolingvi (monolingv = persoană care vorbește doar o limbă) cu dificultăți de limbaj cu cei în aceeași situație, dar cu o dezvoltare normală. Astfel, s-a ajuns la concluzia că micuții bilingvi simultani cu dificultăți de vorbire fac același tip de greșeli precum cei monolingvi cu dificultăți de vorbire. De exemplu, majoritatea copiilor greșesc la diferențierea timpurilor prezent și trecut.
Câteva lucruri de ținut minte:
– Cercetările arată că micuții bilingvi încep să vorbească în același timp ca cei monolingvi. Unii încep mai devreme decât ne-am aștepta și alții mult mai târziu, indiferent de numărul de limbi vorbite în casă.
– Copiii bilingvi pot avea aceleași dificultăți de vorbire ca cei monolingvi. Chiar dacă un copil este bilingv, nu înseamnă că nu poate avea dificultăți de vorbire.
– Copiii care trăiesc într-o casă în care se vorbesc două limbi nu au nevoie să fie învățați o limbă pentru a se asigura că o vorbesc corect. Învățatul unei limbi este un proces complex prin care copilul trece pas cu pas, bazat pe cât de des o aude vorbind.
Mulți copii cu dificultăți de vorbire sunt crescuți în medii bilingve. În timp ce mulți oameni credeau în mod eronat că bilingvismul nu le face bine copiilor cu dificultăți de vorbire, cercetările arată că acești copii pot învăța două limbi. În plus, bilingvismul este asociat cu mai multe beneficii, precum rezultate educaționale mai bune, îmbunătățirea utilizării sociale a limbii și o flexibilitate cognitivă mai mare, reprezentare simbolică și alte forme de control.
Copiii cu sindromul Down și/sau cei care suferă de autism se confruntă cu multe provocări de dezvoltare. Printre acestea, regăsim dificultățile de limbaj, care sunt mai comune decât la copiii cu o dezvoltare normală, însă există în aceeași formă. Unii dintre ei pot avea probleme cu conținutul (semantică) sau cu forma (gramatică, fonologie) limbii. Pot apărea dificultăți și în privința fluenței și a inteligibilității vorbirii.
În România, statisticile arată că la fiecare 80 de nașteri, un copil vine pe lume bolnav de autism ori sindrom Down, asta în timp ce oficial avem de 10 ori mai puține cazuri, conform protv.ro. Ceea ce înseamnă că numărul acestora s-a triplat în ultimii 10 ani.
Sindromul Down
Aproape 50% dintre copiii care au sindromul Down se bâlbâie atunci când vorbesc, dar sunt puține cercetări în această privință, potrivit ScienceDaily. Bâlbâitul poate crea obstacole semnificative în abilitatea unui copil de a se face înțeles, lucru care poate reduce învățatul și capabilitatea de a relaționa cu alte persoane.
Unul dintre lucrurile cu care se confruntă copiii cu sindrom Down este că mulți dintre ei nu pot procesa corect tonurile vocii, fapt care formează dificultăți ale vorbirii. În plus, sunt șanse mari ca aceștia să nu înceapă să vorbească până când nu se află între 24-36 de luni, spre deosebire de 10-18 luni pentru copiii care nu au sindromul Down.
Autismul
În privința copiilor cu autism, aceștia trebuie să lucreze mai mult decât ceilalți pentru a învăța să vorbească. În primul rând, ei trebuie să învețe să folosească limbajul verbal pentru a comunica. Asta înseamnă și să știe să mențină o conversație sau să înțeleagă expresiile faciale, tonul vocii și limbajul nonverbal al celorlalte persoane. Aproximativ unul din trei persoane cu autism are probleme în a reproduce sunete de vorbire pentru a comunica eficient cu ceilalți. Limbajul persoanei, dacă este prezent, este foarte greu de înțeles.
Terapia de vorbire pentru copiii cu autism este bine să înceapă cât mai devreme. Spectrul autismului este de obicei evident până la vârsta de 3 ani, iar deficiențele de vorbire pot fi recunoscute până la 18 luni. În unele cazuri, autismul poate fi identificat mult mai devreme. Doi din trei copii cu autism își îmbunătățesc aptitudinile de comunicare dacă au început terapia înainte de trei ani.
Câțiva copii cu sindromul Down arată profiluri autiste, în sensul că nu au aptitudini nonverbale precum contactul vizual sau zâmbitul și nu sunt dornici să comunice. Cei care par autiști în copilăria târzie au aptitudini nonverbale, dar nu își dezvoltă limbajul, iar pe măsură ce trece timpul, devin mai retrași. Ei sunt cei care au pierderi grave ale auzului.
Abia de curând comunitatea medicală a recunoscut diagnosticul dual de sindrom Down și autism, care este din ce în ce mai des întâlnit în ultimul timp. Însă cercetările arată că acești copii au diferențe în activitatea cerebrală. Din păcate, diagnosticul dual devine evident mult prea târziu, ceea ce poate reprezenta un minus în eficiența terapiei. În timp ce o întârziere nu îi va afecta pe cei cu sindromul Down, aceasta poate fi în detrimentul celor care au autism.
De obicei, copiii cu sindrom Down și autism încep să regreseze pe măsură ce îmbătrânesc. De aceea este foarte important ca aceștia să aibă parte de terapie cât mai curând posibil.
Din ce în ce mai multe persoane, în special copii, au probleme de vorbire. De la an la an, numărul acestora crește exponențial, iar logopezii nu mai fac față. Acest lucru se întâmplă pentru că oamenii nu cunosc importanța rezolvării problemelor de vorbire la timp, fapt care duce la agravarea simptomelor pe termen lung.
Dacă ești îngrijorat că micuțul tău nu a început să vorbească până la vârsta de un an sau o face diferit față de alți copii, s-ar putea să ai dreptate. Identificarea timpurie este vitală. Copiii au nevoie să facă terapie înainte să înceapă școala, pentru a nu rămâne în urmă.
Cea mai bună formă de terapie este identificarea timpurie
Identificarea timpurie este vitală pentru a face schimbări la nivelul creierului, care pot dura o viață întreagă. În primii ani ai copilăriei, creierul trece prin cea mai importantă și dramatică dezvoltare. În această perioadă ei își dezvoltă abilitatea de a gândi, de a vorbi, de a învăța și de a relaționa cu alte persoane la un nivel social și emoțional. De aceea este foarte important să fim atenți la ce factori externi îi expunem.
Specialiștii estimează că în America 2% dintre copiii născuți în fiecare an o să aibă probleme de vorbire, conform readingrockets.org. În plus, există deja aproximativ 7 milioane de americani care au deja o formă de dificultate de vorbire. În România, din păcate, nu există cifre la nivel național, ci doar pentru unele orașe. În Iași, de exemplu, din 14 copii, unul are probleme de vorbire, potrivit Digi24. Însă mărturiile logopezilor, în care declară că numărul clienților crește constant, ne arată că situația este similară celei din Statele Unite ale Americii.
Acestea pot avea un efect major pe plan personal, social, academic sau vocațional. Deși unii copii vor trece de această perioadă fără terapie până vor începe școala, este important să-i identificăm pe cei care nu vor face asta.
Mulți oameni cred că terapia pentru problemele de vorbire nu poate sau nu ar trebui să aibă loc înainte ca un copil să înceapă să vorbească. Însă cercetările arată că cei mici știu multe lucruri despre limba maternă înainte să rostească primul cuvânt. De exemplu, copiii pot face diferența dintre limba maternă și una străină, pot folosi limbaj nonverbal pentru a-și exprima nevoile și pot imita diferite tipare de limbaj prin intermediul gânguririlor.
Potențiali candidați
Copiii identificați ca având un grad ridicat de risc de a dezvolta probleme de vorbire sunt cei diagnosticați cu boli adiacente, precum:
– Infecții cronice ale urechilor
– Defecte genetice precum sindromul Down
– Defecte neurologice precum paralizia cerebrală
– Factori biologici precum sindromul alcoolismului fetal
Trebuie luat în considerare faptul că terapia are rezultate mai bune și se desfășoară mai rapid în cazul copiilor cu vârste cât mai mici, între 3 și 5 ani. După această perioadă procesul de recuperare devine din ce în ce mai greu.
Rolul părinților în terapie
În funcție de rezultatele evaluării, există mai multe metode de recuperare. Deși cei mai mulți părinți cred că rolul lor este nesemnificativ, experții nu sunt de acord. Dezvoltarea limbajului cuprinde activități care au loc acasă, precum citirea poveștilor în mod regulat, vorbirea în propoziții scurte și folosirea cuvintelor simple sau repetarea a celor spuse de copii, folosind corect gramatica și pronunția.